Unteatru - 10 ani

 

„Unteatru e un gând care a legat oameni într-un proiect cultural, curajos și liber. S-a

născut din dorința de a face posibilă întâlnirea oamenilor cu teatrul acasă. Unteatru într-o

casă. O casă fără poveste.” Povestea a început în 2010, în luna iulie. „De 10 ani împărțim

cu tine cele mai intense emoții și clipele cele mai frumoase. 10 ani de magie. 10 ani de

pasiune. Infinită iubire!” – se spune pe pagina de Facebook a Teatrului.

Din momentele care au definit programul aniversar (perioada 17–26 iulie), care a

cuprins spectacole pentru adulți și pentru copii, concerte, am ales o reprezentație transmisă

online, cu titlu gratuit datorită lui Fashion Days: Proof de David Auburn, pe care nu-l

văzusem la data premierei. Scrisă în anul 2000, premiată cu un Premiu Tony și cu un

Premiu Pulitzer, s-a jucat off-Broadway și apoi pe Broadway și a fost făcut și un film, cu

Gwyneth Paltrow în rolul principal. Personajul central este Catherine, fiica lui Robert,

matematician de geniu și profesor, recent decedat. Catherine se luptă cu propria ei

genialitate, dar și cu o boală mintală. Ea este cea care a avut grijă de tatăl ei cât acesta a

fost bolnav. Unul dintre studenții lui Robert descoperă un caiet cu o demonstrație despre

numerele primare. Catherine susține că ea a făcut demonstrația, iar acțiunea se centrează

în jurul luptei ei de a păși pe urmele tatălui, atât ca boală, cât și ca profesie, și încercarea

de a-și păstra controlul, dar și al iubirii cu Hal, studentul preferat al tatălui.

„N-am vrut să vorbim despre matematică, deși textul face asta pe alocuri. Noi am urmărit patru personaje, care ne-au împins spre căutări mai adânci decât ne-am fi imaginat.Cu relațiile lor bogate, cu neîmplinirile lor și cu iubirea lor cu tot. Probabil e despre iubire,și nu despre altceva. Noi asta am găsit în întâlnirea asta. Iubire.” – spun Andrei și Andreea

Grosu, regizorii spectacolului. Nebunia personajelor nu e una tipică, ci este una cuminte, fără urlete, crize. E nebunia care-și pune amprenta pe destinele lor și care se împleteștecu lipsa iubirii, a comunicării, a singurătății. Niciunul dintre cele patru personaje nu este fericit.

 

Spectacolul este tensionat și te încarcă emoțional. Un decor simplu, auster chiar, în

care lumina are importanța ei și contribuie la creșterea tensiunii. De efect este modul în

care întâlnirile dintre personaje sunt scoase în evidență de decupajul luminii, un colț luminat

într-un triunghi pe un perete. Surpriza mea a fost interpretarea Danei Rogoz în generosul

rol Catherine. Este fiica devotată care renunță la tot ca să poată avea grijă de tatăl său,

ilustru matematician și profesor cu mintea rătăcită. Catherine are temerile ei, rătăcirile ei și

caută sprijin în sora sa (soră care trăiește într-o lume normală), sau în iubirea pentru Hal,

fost student al tatălui ei. Dana Rogoz controlează foarte bine personajul și stările lui,

dozează efectele, trăirile. Are grijă la detaliile gesturilor mici, nu încarcă, nu îngroașă. În

rolul tatălui apare Marian Râlea, care creionează cu grijă un părinte ce nu-și recunoaște

boala, care se răsfață, se luptă cu demonii minții. Florentina Țilea este fiica și sora normală,

pe care matematica nu a atins-o; e îngrijorată pentru sora sa, dar nu face paradă de

sentimente. Actrița creează un personaj reținut în vorbe, în atitudine și, la fel ca Dana

Rogoz, are grijă la gesturile mici. Ionuț Vișan (Hal), în rolul studentului mediocru, este cel

care nu are legătură cu lumea nebună și aduce cu sine liniștea, calmul, umorul unui om cât

se poate de normal.

Unteatru – Proof de David Auburn. Traducerea: Anna Maria Popa și Costin Manoliu. Regia:

Andrei și Andreea Grosu. Scenografia: Vladimir Turturica. Light design: Dragoș Mărgineanu.

Distribuția: Marian Râlea, Dana Rogoz, Ionuț Vișan, Florentina Ţilea. Data vizionării: 25 iulie 2020.